Monday 25 March 2019

Circul Nopţii - Erin Morgenstern

La un moment dat am decis să fac un pic de curăţenie în biblioteca mea. Acesta a implicat pe lângă a renunţa la cărţile care nu aveau nici o semnificaţie pentru mine şi să dau cărţile pe care le aveam în două exemplare. Pentru că aceste cărţi au fost dăruite am solicita la schimb recenzii de la cei care le-au primit. Almathea este singura care , nu doar că a citit cartea foarte repede, dar mi-a trimis şi recenzia ei. Prin urmare astăzi vă prezint recenzia făcută de ea la "Circul nopţii" de Erin Morgenstern.



„Circul soseste fara veste. Se deschide in amurg. Se inchide in zori. Pare abandonat si pustiu, dar parca simti adieri de caramel purtate de vantul serii. Deasupra corturilor incep sa palpaie lumini mici, ca un roi de licurici. Cand toate corturile s-au aprins, apare semnul. Le Cirque des Reves. Acum circul e deschis. Acum poti sa intri.”
 
Imi place la circ. Imi place circul uman, cu numere pe trapez, pe panglici, echilibristica, contorsionare, chiar si clovnii. Imi plac magicienii buni, in urma trucurilor carora te trezesti intrebandu-te cum este posibil ca asa ceva sa fie real?! Nu prea mentalistii, dar asta e alta poveste.
 
Circul Noptii al lui Erin Morgenstern a trezit in mine o suma de nostalgii minunate, purtandu-ma prin lumea plina de mister a unui circ ambulant mondial, plin de lucruri pe care numai imaginatia le poate nascoci. Pe fondul unei competitii mistice la fel de veche ca pamantul, cei doi eroi ai nostrii, Celia si Marco, aduna un refugiu magic pentru cei cu talente deosebite, dar si pentru cei care stiu sa le aprecieze.
 
Povestea cartii este separata inteligent pe trei planuri, care se imbina pe parcursul lecturii pentru a forma un tot unitar. Sunt similare, de asemenea, cu asezarea in cadrul unui ring al circului.
Primul plan, cercul cel mai mare, este cel al spectatorilor. Este prezentat la plural si descrie experienta, vizualul, amploarea, dar sta departe de esenta. In fond, ca spectator, esenta iti scapa printre degete in mijlocul fanteziei. Insa cu cat mai aproape esti de scena, cu atat mai multe sanse ai de a intelege si te bucura de ceea ce vezi.
 
Al doilea plan, al acrobatilor, este ringul in sine. Aici, traim in spatele cortinelor, avem ocazia sa aprofundam magia din spatele fiecarui cort, sa vedem cum se cladeste magia, cum fiecare isi exercita priceperea in cadrul propriului act pentru a putea livra publicului sau desavarsirea. Este interesant cum al doilea cerc se extinde si in afara granitelor circului ambulant, imbinand scene ale diferitelor orase prin care trece cu vietile celor din el.
 
Al treilea plan, sa ii zicem podiumul din ring, este locul unui maestru. Si in cazul Circului Noptii, avem doi. Aici se intampla realmente magia volumului, in imbinarea nastrusnica a magiei adevarate cu magia fabricata. Asa cum sustine unul din eroii nostrii, oamenilor le este teama de magia adevarata, si ar prefera o iluzie bine infaptuita in locul a ceva ce nu isi pot explica. Prefera, deci, sa fie mintiti.
 
Iluziile fabricate sunt o mare tema a povestii din Circul Noptii. De la citirea unei simple carti de tarot, pana la o gradina de gheata intr-un cort de circ, elementele magice se imbina, se destrama, se recompun, se amesteca, pana cand capata o viata proprie si devin ele insele un personaj in cadrul actiunii.
 
Povestea celor doi maestrii, personajele noastre centrale, este similara cu un tango, inr-un viu si vibrant crescendo. De-a lungul primei jumatati, cei doi deseneaza cercuri unul in jurul celuilalt, un joc care duce la prima lor confruntare. Ea este, de asemenea, si momentul in care magia incepe sa capete sens, fara a se dezvalui in totalitate niciodata mecanismul prin care ea reuseste sa se sustina.
Circul Noptii nu este o poveste despre magie cat este o poveste despre acasa. Despre un loc sigur, in care sa poti fi cel mai aproape de cine esti cu adevarat. Un loc care accepta diferentele tale si celebreaza talentele tale, un punct de plecare pentru vise sau o ancora pentru marile descoperiri pe care urmeaza sa le faci.
 
Iar la final, cand spectacolul s-a incheiat si o pornesti spre iesire, iar circul incepe sa isi piarda valul magic in urma ta, „nu mai esti tocmai sigur de care parte a gardului este visul.”

Sunday 10 March 2019

Povestea slujitoarei - Margaret Atwood

Ca să fiu sinceră până la capăt am citit cartea abia după ce am văzut primele două sezoane din serial. Simt că în ultima perioadă am citit enorm de multe distopii sau istorii alternative, si multe dintre ele te pun pe gânduri cu privire la realitatea prezentă. De la 1984 care arată feţele urâte ale sistemelor totalitare la Fahrenheit 451 care transmite de departe unul dintre cele mai acute semnale de alarmă prezente. Şi deşi toate m-au impresionat în diferite moduri de departe „Povestea Slujitoarei” a fost cartea care a avut ce mai mare impact asupra mea.

Sunday 2 December 2018

Omul din castelul înalt - Philip K. Dick

Atunci când începi să analizezi mai bine cum au stat lucrurile în timpul  celui de al doilea razboi mondial începi şi să realizezi că lumea descrisă de Philip K Dick în „Omul din castelul înalt” este mai mult decât o istorie alternativă, este o realitate care ar fi putut să se întâmple.

Poate e printre primele ocazii când, deşi am văzut mai întâi serialul (care este super), am reuşit destul de bine să mă detaşez. Asta şi pentru că singurul lucru pe care pare să îl aibă în comun este ideea centrală precum şi numele personajelor.

Sunday 28 October 2018

Luminile Nordului (Materiile întunecate #1) - Philip Pullman

Tot timpul îmi las timp de la momentul când termin o carte şi până scriu recenzia. Asta pentru că sunt conştientă că sunt o persoană extrem de emoţională şi dacă aş scrie imediat cu siguranţă ar fi extrem de influenţată de toate emoţiile momentului. În cazul de faţa am făcut cu atât mai bine. Evident că nu am cum să nu fiu influenţată de film, iar pe măsură ce citeam cartea nu aveam cum să nu fac legătura cu filmul. În general conexiunile le fac invers – de la carte la film, asta este una dintre rarele ocazii când se întâmplă invers. Poate acesta este unul din motivele pentru care am avut dificultăţi cu acest volum, pentru că din nefericire ecranizarea nu a fost foarte reuşită şi prin urmare sentimentele mele au fost extrem de influenţate de film.

Sunday 16 September 2018

Darul lui Jonas (The Giver #1) - Lois Lowry

Călătoria mea cu „Darului lui Jonas” a fost una interesantă. Evident că prima dată am văzut fimul şi apoi am căutat cartea. Din câte ştiu eu în română până acum sunt traduse doar 2 cărţi din seria „The Giver”. Nu spun că asta este o scuză, spun doar că cel mai probabil asta este şi una din cauze, mi se întâmplă destul de rar să citesc cărţi în engleză, şi asta nu din comoditate ci mai ales dintr-o revoltă cumplită pe care o simt din ce în ce mai acut în ultima perioadă. Refuz să cred că a simţi mândrie pentru faptul că eşti român este o ruşine, refuz să cred că există în lumea asta o limbă mai frumoasă decât româna, refuz să cred că orice realitate economică sau politică mă vor face să simt altceva decât o afecţiune puternică faţă de tot ce înseamnă locul şi poporul în care m-am născut, prin urmare refuz să citesc, decât dacă este absolut necesar, în altă limbă decât română.
 

Wednesday 5 September 2018

August 2018 Book Haul

În general nu prea vorbesc despre ce cărţi cumpăr, mai puţin atunci când povestesc despre Gaudeamus dau Bookfest, tocmai pentru că fiind principalele târguri de cărţi apare natural întrebarea: "şi ce ai cumpărat de la târg?". 

Luna aceasta însă am încercat ceva nou, mai mult pentru a da mai multă viaţă contului de instagram Valea Povestilor, şi am cerut opinia celor care mă urmăresc dacă ar fi intersaţi de aşa ceva. Şi ... surpriză, în urma votului 100% au spus că vor să ştie ce cărţi am cumpărat eu în luna august. Prin urmare haideţi să vedem cum vom face asta, cu rugămintea să înţelegeţi că este prima data când fac asta. Dacă iese bine şi dacă vă place mai fac şi altă dată. 

Thursday 23 August 2018

Zorii din Alexanderplatz (Berlin #2) - Fabio Geda, Marco Magnone

În general eu sunt destul de loială seriilor începute. Nu prea îmi vine să las o poveste neterminată, și ca să fiu sinceră nu prea am avut cărți pe care să le fi început și să nu le fi terminat. Poate și pentru că sunt o optimistă incurabilă chiar dacă o carte nu începe chiar bine mă străduiesc să o termin în speranța că până la urmă va deveni interesantă.

Pe undeva simt că în ceea ce priveşte seria "Berlin"  a italienilor Fabio Geda si Marco Magnone este din ciclu din ce în ce mai bine. Pentru ca volumul 1 nu s-a terminat în suspans nu aveam nici un fel de aşteptări în ceea ce priveşte volumul 2. Cumva cei doi au talentul nu numai de a începe o poveste dar şi de a o termina până la finalul volumului.

Thursday 2 August 2018

Fahrenheit 451 - Ray Bradbury

Povestea cu mine şi cu Fahrenheit 451 este destul de complexă. Prima dată am văzut filmul – cel din 1966, cel de acum încă nu am ajuns la el. Apoi după destul de mulţi ani – filmul l-am văzut când eram în liceu – am văzut cartea în timp ce eram la cumpărături. În general eu nu cumpăr cărţi din supermaket pentru că am senzaţia că pătrunjelul şi cărţile nu prea se amestecă. De data aceasta s-a amestecat cu detergent şi şerveţele umede. Şi chiar şi aşa a stat cam jumătat de an la mine în bibliotecă până m-am decis să o citesc.

Sunday 17 June 2018

27 de paşi - Tibi Uşeriu

Cartea "27 de paşi" a avut pentru mine un traseu interesant. Este prima carte, după mulţi ani, împrumutată. Sunt mai multe motive pentru care nu citesc cărţi împrumutate. În primul rând pentru că am o colecţie destul de mare de cărţi dintre care foarte multe sunt pe lista mea de citit, iar al doilea motiv pentru care nu împrumut cărţi este pentru că eu citesc cam 3-4 cărţi în acelaşi timp şi e greu să explic cuiva că o carte pe care el a terminat-o în 2 zile mie îmi ia 3 săptămâni pentru că nu e singura carte pe care o citesc.

"27 de paşi" intră în categoria de cărţi pe care mi-am propus anul acesta să citesc, adică în afara zonei mele de confort. Eu nu prea citesc cărţi autobiografice, şi în general nu prea este genul meu (eu sunt mai mult genul fantastic sau SF). Cu toate acestea "27 de paşi" a fost o călătorie extrem de interesantă. Eu i-am dat nota 4 din 5 (sistemul de notare Goodreads).

Cumva povestea lui Tibi Uşeriu nu pare diferită de a miilor de copii care au crescut în familii abuzive, care după 1990 au plecat din România doar pentru a scăpa şi de a evada din realitatea extrem de dură în care trăiau. Ca mulţi alţii a intrat în anturaje dubioase şi a ajuns să fie condamnat la închisoare pentru o serie de infracţiuni. Toate acestea sunt informaţii publice pe care le ştiam cu toţii.

Cartea însă oferă o perspectivă unică asupra sentimentelor lui pentru fiecare etapă a vieţii lui. În final asta de fapt face ca povestea să răsară din multitudinea de astfel de poveşti. Sunt momente în care sinceritatea lui efectiv te loveşte şi te lasă ameţit. Puterea lui de a admite, în primul rând faţă de el greşelile lui , de a privi realitatea aşa cum este ea, fără zorzoane inutile, fără a arunca vina pe altcineva (deşi ar fi putut face asta) este impresionantă.


Sunt câteva momente care mi-au rămas agăţate în amintire. Unul din momentele acelea este momentul când întors pe aeroportul Otopeni după ce a fost eliberat nu are puterea de a pleca pentru că pe undeva mintea lui încă nu putea accepta noţiunea de libertate şi se aştepta ca în orice moment să vină un gardian să îl ducă înapoi în celula lui. În carte nu se sta foarte mult pe momentul acesta, însă eu am rămas 10 minute cu cartea în mână încercând să înţeleg sentimentele lui.

Este clar că, aşa cum recunoaşte şi el, dacă nu ar fi avut parte de sprijin şi înţelegere nu ar fi putut să urce din hău. Şi chiar şi aşa „monştrii” sunt încă acolo şi din când în când îşi mai arată colţii.

"27 de paşi" este o metaforă, o metaforă a drumului său, drum care nu se opreşti cu 6633 Arctic Ultra ci continuă, aşa cum spune şi la final, în fiecare zi, 27 de paşi urmaţi de alţi 27 de paşi şi tot aşa. De multe ori stai şi te întrebi de ce cineva s-ar înscrie la un maraton de tipul 6633 Arctic Ultra, cartea asta îţi oferă un răspuns.

Recunosc că Tibi Uşeriu nu este un standard pentru toţi cei care participă la astfel de curse, nu toţi au aceeaşi motivaţie ca şi el, nu toţi au aceeaşi poveste ca şi el, însă cu siguranţă cu toţii au în comun acelaşi lucru – sunt oameni ai extremelor.


Poate uneori în viaţă ar fi bine să luăm decizii la fel cum a luat el decizia de a alerga până la maratonul de la Cluj şi apoi să continuie să alerge în cursă – doar pentru că acesta era lucrul natural de făcut la acel moment. Cred sincer că uneori trebuie să lăsăm lucurile să se întâmple şi să le acceptăm pentru ceea ce sunt.

Având în vedere că vorbim de un sportiv şi nu de un scriitor cartea a ieşit uimitor de bine. Aici cred totuşi că e mâna unui editor bun, chiar dacă au fost momente când ar fi trebuit să intervină şi mai mult pentru  a da un pic de cursivitate poveştii. Cu toate acestea "27 de paşi"este o carte extrem de interesantă, iar pentru mine personal a fost o gură de aer proaspăt în noianul de distopii pe care îl tot citesc de cam jumătate de an.

Sunday 10 June 2018

Bookfest 2018

Nu mai este nici un secret faptul că mie îmi place mai mult la Bookfest decât la Gaudeamus. Pe langă spaţiul cu mult mai generos în care se desfăşoară (a se citi „nu clădirea rotundă de la Romexpo”) poate şi faptul că se desfăşoară la începutul verii (primul week-end din iunie) când este cald şi multă lumină cumva mă face mai fericită.

Eu am fost la Bookfest in 3 zile din cele 5 de târg. Evident că am fost în ziua deschiderii, atunci când am luat şi marea majoritate a cărţilor. În prima zi este mai puţină lume, mai ales la ora când mă duc eu, adică după ce ies de la muncă. Tot în prima zi am şansa să găsesc tot ce îmi doresc plus nişte comori ascunse (cred că v-am povestit ce am păţit acum 2 ani când am fost la Bookfest şi nu am mai găsit ce vroiam eu). În prima zi şi expozanţii nu sunt aşa obosiţi şi ai şansa să stai mai mult de vorbă cu ei.

Spuneam asta şi când am vorbit despre Comic Con, cel mai frumos lucru la evenimentele acestea sunt oamenii. Am stat cred ca mai bine de jumatate de oră vorbind cu oamenii frumoşi de la Nemira, care şi-au adus aminte de mine de la Gaudeamus (nebuna cu muntele de cărţi în braţe) despre supărarea mea că au schimbat formatul cărţilor lui Stephen King, despre faptul că ne place mai mult noul format a lui Philip Dick şi alte lucruri la fel de interesante.  (Nu mă sponsorizează cei de la Nemira, pur şi simplu sunt nişte oameni foarte frumoşi şi pasionaţi de ce fac şi nu doar vând cărţi ci ştiu despre ce vorbesc şi ştiu să facă recomandări. Dacă se va întâmpla să fiu sponsorizată vă anunţ)



Am fost sâmbătă pentru a fi alaturi de o persoana draga mie, Miruna Lavinia, un artist complex din punctul meu de vedere care a plecat de la Manga şi acum îşi lansează primul ei roman, lansarea oficială va fi la Gaudeamus însă romanul a putut fi cumpărat de la standul editurii chiar de la Bookfest.



Ultima zi în care am mers a fost duminică pentru că rămăsesem datoare la cei de la Nemira cu încă două cărţi. Nu eram foarte convinsă dacă le mai am acasă sau nu, iar în lista mea nu le găseam, da, am o listă pentru că am ajuns la momentul când am început să cumpăr în dublu exemplar.

Ştiu că ediţia de anul acesta a fost dedicată autorilor americani, am văzut standul însă nu am fost la nici un eveniment. Singurul eveniment la care am fost a fost lansarea de carte a lui Horatiu Mălăiele de la standul editurii Arthur. 


Pentru că anul acesta Bookfest şi-a avut casa în pavilionul cel nou de la Rompexpo (B1) spaţiu a fost mai mult decât generos şi chiar şi în zilele aglomerate nu simţeai că te striveşte mulţimea. Tot pentru că au avut spaţiu şi editurile au fost şi mai creative în ceea ce priveşte standurile, dar şi evenimentele de la stand au fost mai bine organizate. Cel mai frumos stand de la ediţia aceasta a fost cel de la Rao, creat ca un labirint.



Pentru mine Bookfest este mai aproape de ce ar trebui să fie un eveniment dedicat cărţilor, deşi mai avem un pic de drum până acolo, şi asta nu doar din cauza editurilor, dar şi din cauza cititorilor. Cititorii de la noi sunt încă ... cred că cel mai potrivit cuvânt este „neimplicaţi”. Din păcate, ca şi la Comic Con de altfel, am auzit voci care spun cumva repetitiv că aceste evenimente sunt pentru copii, că se duc pentru copii, sau că ei nu au copii şi atunci ce să caute acolo. Fie eu trebuie să nu mai ascult nişte oameni şi să încep să îmi fac alte cercuri sociale, fie noi românii chiar avem o problemă.








În aceeaşi perioadă la New York a avut loc unul dintre cele mai mari eveniment dedicate cărţilor din lume – Bookexpo, iar singurul lucru pe care l-am văzut acolo şi l-aş vrea şi la noi sunt acele „capitole extras” din cărţi care nu s-au lansat dar care urmează să se lanseze în următoarea perioadă.





Şi acum cea mai mare întrebare : „Ce am luat eu de la Bookfest?”. Într-o ordine, dezordonată (respectiv aşa sunt ele pe masă la mine) :

1. Harry Potter şi Prinţul Semisânge de J.K. Rowling
2. Cronicile din Narnia, Ultima bătălie de C.S. Lewis
3. Şarpele din Essex de Sarah Perry
4. Silozul. Începuturile de Hugh Howey
5. Silozul. Generaţiile de Hugh Howey
6. Oraşul gunoaielor de Edward Carey
7. Adunarea Umbrelor de V.E. Schwab
8. Tropicul Şerpilor de Marie Brennan
9. Jack Spintecătorul. Crimele din Whitechapel de Kerri Maniscalco
10. Oraşul de bronz de S.A. Chakraborty
11. Ghid de vicii şi virtuţi pentru gentlemeni de Mackenzi Lee
12. Prinţul Spinilor de Mark Lawrence
13. Visul numărul 9 de David Mitchell
14. Casa de la marginea nopţii de Catherine Banner
15. Regatul umbrelor de Leigh Bardugo
16. Regatul furtunilor de Leigh Bardugo
17. Regatul Luminilor de Leigh Bardugo
18. Fiind imagine. Eseuri din adolescenţă de Elena Druţă
19. Decolorat de Miruna Lavinia
20. Copiii timpului de Adrian Tchaikovsky
21. Pălăria preşedintelui de Antoine Laurain
22. Forma apei de Daniel Kraus
23. Tărâmul pierdut de J.D. Rinehart
24. Păpuşa de porţelan de Holly Black
25. Toate păsările din cer de Charlie Jane Anders
26. Diabolica de S.J. Kincaid
27. Cititoarea de Traci Chee
28. Carbon Modificat de Richard Morgan



Acestea sunt cărţile pe care le-am cumpărat pentru mine personal, nu am trecut în listă cărţile pe care le-am cumpărat ca să le fac cadou.

Aş vrea să spun că nu voi mai cumpăra nici o carte până la Gaudeamus, dar ştim cu toţii că nu este aşa.