Sunday, 18 March 2018

1984 - George Orwell

„1984” a lui George Orwell a fost prima carte cumpărată de mine după ce m-am mutat în Bucureşti. Am simţit la momentul acela că se potriveşte cel mai bine situaţiei mele. Chiar am şi început să o citesc, însă tocmai pentru se potrivea atât de natural sentimentelor mele din acel moment am abandonat-o, iar apoi pentru o perioadă am încetat să mai citesc cu totul. În luna ianuarie când am început să răscolesc iar prin cărţi şi să îmi fac lista de cărţi pentru anul acesta am dat peste ea şi cumva mi s-a părut potrivit ca acum la un început nou de drum să termin ce începusem acum 2 ani în urmă.

Recunosc sincer că nu am mai citit nimic de George Orwell (promit să cumpăr şi "Ferma animalelor") prin urmare am intrat în lectura asta fără nici un fel de aşteptări. Asta pentru că deşi auzisem de multe ori vorbindu-se de „1984” nu pot să zic că ştiam ceva anume despre carte.

„1984” este de departe una dintre cele mai bune cărţi pe care am citit-o nu doar în 2018, dar una dintre cele mai bune cărţi pe care am citit-o. Nu e de mirare că a primit din partea mea nota 5 din 5 (sistemul de notare de pe Goodreads).

„1984” a fost o călătorie umitoare care m-a purtat printr-un şirag divers de emoţii din tot spectru: de la milă, compasiune la teamă, frică, dar şi indignare şi furie. Nu ştiu dacă până acum o altă carte a putut să facă asta.

Dincolo de povestea lumii postapocaliptice în care se chinuie să supravieţuiască Winston – personajul principal – cartea prezintă la nivel teoretic toate regimurile totalitariste care au existat, există sau vor exista.  Sloganul INGSOC :
                                                    RĂZBOIUL ESTE PACE.
                                                LIBERTATEA ESTE SCLAVIE.
                                                INGORANȚA ESTE PUTERE.

descrie atât de bine adevărul din spatele unor astfel de regimuri politice încât nici nu mai trebuie explicat. Cu toate acestea Orwell explică, ocupând o bună bucată din carte cu asta, cele trei fraze, iar explicaţia este cu atât mai halucinantă cu cât înţelegi realitatea şi adevărul lor.

Probabil unul dintre cele mai şocante momente ale cărţii este când în mijlocul unei manifestaţii se schimbă total discursul, iar cei prezenţi nu numai că nu schiţează nici un gest, dar şi adoptă noul discurs ca şi cum aşa ar fi fost tot timpul.

Din nefericire cartea este mai actuală ca niciodată, din nefericire suntem martori la multe din lucrurile descrise de Orwell ca un coşmar apocaliptic. Suntem martori la modificarea istoriei pentru a servi unor interese, minciuni sunt prezentate sub formă de adevaruri, iar toate “ştirile” sunt îmbracate în cuvinte care îşi pierd sensul iniţial. Acum 2 săptămâni Claudiu Dumea de la “Crema societăţii” prezenta un astfel de episod când a fost la unul din numeroasele proteste din ultima perioadă şi atunci cineva a făcut o declaraţie care a fost preluată de canalele de televiziune şi distorsionată până a ajuns să însemne cu totul altceva.

Ce este cel mai înspăimântător la povestea la Orwell, la Partid, INGSOC şi Fratele cel Mare nu este aparatul propangadist, sau tortura, sau executările fără motiv, cel mai înspăimântător lucru este “nouavorbă” şi “gândirea dublă”, pentru că cele două vorbesc în final de dezumanizare, de ruperea de orice raţionament logic, reducerea omului la instincte primare.

Povestea lui Winston este doar un mijloc prin care putem să înţelegem această dezumanizare pentru că altfel nici nu ştiu dacă ar fi posibil, de fapt sunt convinsă că, la fel ca şi Winston nu am putea să acceptăm o astfel de raţionalizare. Lucrurile mărunte, detaliile precum raţia de ciocolată sau prezentarea unor rapoarte exagerate cu privire la producţia de bocanci sau şireturi sunt cele care dau o înţelegere aprofundată a realităţii în care trăieşte Winston.

Cea mai mare problemă a umanităţii este că îşi uită istoria, iar cei care au interes o vor modifica ca să le folosească interesului lor. Eu nu îmi aduc aminte comunismul, eram prea mică atunci – da în curând vor fi 30 de ani de la Revoluţie, iar generaţiile după noi s-au născut în lumea asta. În curând vom uita, aşa cum am uitat totul.  Scriind astăzi mi-am adus aminte o întâmplare povestită pe 9GAG – dintre toate locurile de pe internet – ca şi cum ar fi fost o glumă bună : un grup de elevi au fost la muzeul Holocaustului, iar cineva din grup la final a spus “nu am crezut ca este adevarat, am crezut că e aşa în filme”. Acesta este momentul în care te opreşti din respirat şi realizez că la acest moment încă mai trăiesc supravieţuitori ai Holocaustului, iar noi deja am uitat. De aceea “nouavorbă” şi “gândirea dublă” sunt atât de cumplite, pentru că suntem pregătiţi să uităm răul. Până la urmă este un mecanism normal de apărare, însă acesta ne face să ne repetăm la nesfârşit greşelile.

Nu pot decât să sper că va veni o vreme când “1984” va fi doar o carte de ficţiune, până atunci poate putem să învăţăm ceva din ea, dacă istoria am decis să o uităm.
Share:

2 comments:

  1. Din păcate, istoria are tendința de a se repeta, iar 1984 cred că e o carte ce va fi mereu actuală. Eu l-am descoperit pe Orwell prin intermediul Fermei animalelor, care deși nu are același impact și nu neapărat același mesaj, este mai ușor de digerat decât romanul de față, dar tot te face să te gândești la consecințele acțiunilor noastre, la nivel de societate.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Multă lume mi-a vorbit despre ”Ferma animalelor”, ar trebui să încerc să o pun măcar pe lista mea de lectură. Am avut o oarecare teamă în ceea ce îl privește pe George Orwell,însă am citit recenzii bune pentru ”Ferma animalelor”

      Delete