Monday, 2 April 2018

Figuri Ascunse / Hidden Figures

Din motive de „viaţă” am luat o mică pauză în ultimele două săptămâni. În primul rând pentru că am fost plecată din Bucureşti şi nu am ştiut să mă organizez înainte de a pleca, iar momentul acesta a fost o lecţie extraordinară pentru mine. Apoi pentru că în ultimele două săptămâni mi-a fost greu să îmi aleg un subiect despre care să scriu asta pentru că am terminat două cărţi („Procesul” de Kafka şi „Simfonia Itinerantă” de Emily St. John Mandel) şi am văzut două filme mega anticipate („Pacific Rim 2 „ şi „Ready Player One – The Movie”).

Voi face o recenzie separată pentru fiecare dintre cele două cărţi (promit pe viitor să mă organizez mai bine), şi chiar şi pentru cele două filme. Aşa cum vă promiteam de la momentul când am făcut recenzia pentru carte, pentru „Ready Player One” voi face o recenzie comparativă, însă nu acum, mai las să mai treacă un pic de timp să se aşeze lucrurile să pot să detaşez cartea de film şi filmul de carte. Prin urmare astăzi voi face o recenzie pentru .... „Figuri Ascunse”/ „Hidden Figures”.

Filmul „Figuri Ascunse”/ „Hidden Figures” are la bază cartea cu acelaşi nume scrisă de Margot Lee Shetterly şi care la rândul ei are la bază povestea adevărată a femeilor matematecian care au lucrat pentru NASA în proiectele „Apollo”.

Dacă aţi citit recenziile mele anterioare pentru filme precum "Julie & Julia" sau "Call the midwife" ştiţi deja că astfel de poveşti mă prind destul de uşor şi mă fascinează.

Mai puţin un singur moment când calculele matematice făcute de Katherine G. Johnson – personajul principal – salvează ziua (un moment creat special pentru film) filmul nu are momente de acţiune tensionate. Însă nu acesta este rolul filmului, rolul lui este să aducă în discuţie nişte lucruri trecute sub tăcere la vremea respectivă : în programul spaţial au lucrat şi multe femei, multe dintre aceste femei au făcut partea din grupul de „calculatoare umane”, iar multe dintre aceste femei erau de culoare prin urmare la momentul 1970 contribuţia lor a fost ascunsă.

Evident că privesc lucrurile şi din perspectiva subiectivă a femeii care a fost pusă de mult mai multe ori decât aş fi vrut faţă în faţă cu discriminarea. De la momentul 1970 şi până în prezent paşii făcuţi în direcţia egalităţii de şanse şi drepturi sunt mari, însă încă nu suntem acolo şi după calcule recente dacă mergem în acelaşi ritm mai durează cam 200 de ani până ajungem la destinaţie.

Revenind la film ... acesta beneficiază de nişte nume mari în distribuţie Taraji P. Henson, Octavia Spencer, Kevin Costner, Kirsten Dunst şi Jim Parsons, care joacă impecabil şi spun într-un mod natural o poveste măruntă astfel încât să pară impresionantă.

Eu filmul l-am văzut imediat după ce am ieşit din sală de la „Ready Player One” (e pe motiv de schimbat ora – mă dă rău peste cap) şi la final i-am dat nota 8 / 10 – sistemul de notare IMDB.

Filmul nu e lipsit de cliseele clasice din astfel de filme – grupul minoritar care se luptă împotriva sistemului (scena cu „The Importance of Being First” este mai mult decât elocvent) care în final reuşește să îşi câştige respectul (momentul de la final când personajul interpetar de Jim Parsons îi aduce cafea lui Katherine Johnson). Evident că este plin de afirmaţii politice şi având în vedere numeroasele nominalizări la diferite premii este un film făcut special pentru asta.

Cu toate acestea filmul m-a prins foarte mult, suficient de mult cât să stau la 1 noaptea la 1 m de TV (aveam ochelarii în bucătărie şi nu vroiam să pierd nici o scenă), iar pentru mine asta contează cel mai mult.

În final filmul şi-a atins scopul – a adus la lumină oameni uitaţi în negura istoriei şi a onorat contribuţia lor la una dintre cele mai importante realizări ale umanităţii.

2 comments:

  1. Și mie mi-a plăcut filmul, chiar dacă inițial am zis că nu dezbate un subiect ce mă interesează. Povestea fiecăreia dintre cele trei femei mi s-a părut bine spusă, evident, exagerată pe alocuri pentru a crea tensiune/dramă. Dar per total, e un film bun și care creează o stare de bine la sfârșit, nu neapărat happy ending, ci mai degrabă un final realist.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Mie personal mi s-a părut că nu are un final ci mai curând a rezolvat o situație tensionată, care oricum a apărut pe parcursul filmului și care nu era neapărat punctul central al filmului.

      Cu siguranță și-a atins obiectivul și a adus la lumină o poveste a unor ”figuri ascunse” de istorie.

      Delete