Circul Nopţii - Erin Morgenstern

La un moment dat am decis să fac un pic de curăţenie în biblioteca mea. Acesta a implicat pe lângă a renunţa la cărţile care nu aveau nici o semnificaţie pentru mine şi să dau cărţile pe care le aveam în două exemplare. Pentru că aceste cărţi au fost dăruite am solicita la schimb recenzii de la cei care le-au primit. Almathea este singura care , nu doar că a citit cartea foarte repede, dar mi-a trimis şi recenzia ei. Prin urmare astăzi vă prezint recenzia făcută de ea la "Circul nopţii" de Erin Morgenstern.

„Circul soseste fara veste. Se deschide in amurg. Se inchide in zori. Pare abandonat si pustiu, dar parca simti adieri de caramel purtate de vantul serii. Deasupra corturilor incep sa palpaie lumini mici, ca un roi de licurici. Cand toate corturile s-au aprins, apare semnul. Le Cirque des Reves. Acum circul e deschis. Acum poti sa intri.”
 

Imi place la circ. Imi place circul uman, cu numere pe trapez, pe panglici, echilibristica, contorsionare, chiar si clovnii. Imi plac magicienii buni, in urma trucurilor carora te trezesti intrebandu-te cum este posibil ca asa ceva sa fie real?! Nu prea mentalistii, dar asta e alta poveste.
 

Circul Noptii al lui Erin Morgenstern a trezit in mine o suma de nostalgii minunate, purtandu-ma prin lumea plina de mister a unui circ ambulant mondial, plin de lucruri pe care numai imaginatia le poate nascoci. Pe fondul unei competitii mistice la fel de veche ca pamantul, cei doi eroi ai nostrii, Celia si Marco, aduna un refugiu magic pentru cei cu talente deosebite, dar si pentru cei care stiu sa le aprecieze.
 

Povestea cartii este separata inteligent pe trei planuri, care se imbina pe parcursul lecturii pentru a forma un tot unitar. Sunt similare, de asemenea, cu asezarea in cadrul unui ring al circului.
Primul plan, cercul cel mai mare, este cel al spectatorilor. Este prezentat la plural si descrie experienta, vizualul, amploarea, dar sta departe de esenta. In fond, ca spectator, esenta iti scapa printre degete in mijlocul fanteziei. Insa cu cat mai aproape esti de scena, cu atat mai multe sanse ai de a intelege si te bucura de ceea ce vezi.
 

Al doilea plan, al acrobatilor, este ringul in sine. Aici, traim in spatele cortinelor, avem ocazia sa aprofundam magia din spatele fiecarui cort, sa vedem cum se cladeste magia, cum fiecare isi exercita priceperea in cadrul propriului act pentru a putea livra publicului sau desavarsirea. Este interesant cum al doilea cerc se extinde si in afara granitelor circului ambulant, imbinand scene ale diferitelor orase prin care trece cu vietile celor din el.
 

Al treilea plan, sa ii zicem podiumul din ring, este locul unui maestru. Si in cazul Circului Noptii, avem doi. Aici se intampla realmente magia volumului, in imbinarea nastrusnica a magiei adevarate cu magia fabricata. Asa cum sustine unul din eroii nostrii, oamenilor le este teama de magia adevarata, si ar prefera o iluzie bine infaptuita in locul a ceva ce nu isi pot explica. Prefera, deci, sa fie mintiti.
 

Iluziile fabricate sunt o mare tema a povestii din Circul Noptii. De la citirea unei simple carti de tarot, pana la o gradina de gheata intr-un cort de circ, elementele magice se imbina, se destrama, se recompun, se amesteca, pana cand capata o viata proprie si devin ele insele un personaj in cadrul actiunii.
 

Povestea celor doi maestrii, personajele noastre centrale, este similara cu un tango, inr-un viu si vibrant crescendo. De-a lungul primei jumatati, cei doi deseneaza cercuri unul in jurul celuilalt, un joc care duce la prima lor confruntare. Ea este, de asemenea, si momentul in care magia incepe sa capete sens, fara a se dezvalui in totalitate niciodata mecanismul prin care ea reuseste sa se sustina.
Circul Noptii nu este o poveste despre magie cat este o poveste despre acasa. Despre un loc sigur, in care sa poti fi cel mai aproape de cine esti cu adevarat. Un loc care accepta diferentele tale si celebreaza talentele tale, un punct de plecare pentru vise sau o ancora pentru marile descoperiri pe care urmeaza sa le faci.
 

Iar la final, cand spectacolul s-a incheiat si o pornesti spre iesire, iar circul incepe sa isi piarda valul magic in urma ta, „nu mai esti tocmai sigur de care parte a gardului este visul.”