Gaudeamus 2017

Gaudeamus este de departe cel mai mare eveniment dedicat cărţilor şi probabil şi cel mai aşteptat. Poate şi pentru că celelalte evenimente sunt mult mai noi, poate şi pentru că e singurului târg internaţional de la noi. Indiferent de motiv Gaudeamus rămâne cel mai important târg dedicat cărţilor din România. 

Ştiu că târgul s-a terminat acum o săptămână, însă viaţa .... aşa ca abia acum mi-am gasit 5 minute libere sa mă gândesc la ce a însemnat pentru mine Gaudeamus 2017. 

Ca să fiu sinceră până în momentul în care am ajuns în faţa uşii am fost indecisă dacă să iau abonament sau intrare pe o singură zi, urmând să îmi mai iau un bilet dacă mai vin sau nu. În final mi-am luat abonament – am zis că pentru 10 lei cât a fost abonamentul nu merită să sau la coadă într-un din zilele aglomerate (aşa cum e in week-end). Am uitat să spun că eu mă duc în prima zi de târg, cred că am doi sau trei ani de când fac asta, în primul rând pentru ca, evident , PRIMA ZI, însă în timp am descoperit şi că am şansa să găsesc şi toate cărţile (anul trecut am ratat o ediţie specială Alice in wonderland pentru că în prima zi nu eram hotărâtă şi până sâmbătă a dispărut) şi am şi şansa să stau cât vreau sufleţelul meu în faţa unui raft fără să mă împingă cineva. 

Aşa cum era de aşteptat sâmbătă când am fost din nou nu aveai unde să respiri – de cumpărat cărţi (că răsfoitul lor iese din discuţie) nici atât. 

Gaudeamus 2017 - Prima zi

Din păcate nu cred că sunt prima persoana care sesizează lucrul ăsta (am citit pe un blog în anii anterior) locaţia evenimentului este extrem de improprie – clădirea rotundă de la Romexo. Poate dă bine în poze însă nu e un loc în care să poţi să faci tot ce vrei la un astfel de eveniment. Drept dovadă cei de la Bookfest s-au reorientat către clădirile C de la Romexpo. 

Cred ca la un moment dat Mircea Mureşan – organizatorul East European Comic-Con – a fost întrebat de ce nu cladirea rotundă pentru EECC şi răspunsul lui a fost mai mult decât clar – nu te-ai mai înţelege om cu om acolo ar fi un vacarm incredibil, totul pus in acelaşi spaţiu duce la haos. Exact ce se întâmplă de ani buni la Gaudeamus. Anul asta cei de la Humanitas şi-au făcut lansările fix în scara de acces de la intrare. Nu e vina lor, ăsta e spaţiul. Şi în timp ce Humanitas avea lansare în spate era acelaşi lucru la Curtea Veche şi un pic mai încolo făcea acelaşi lucru şi Polirom. Şi bravo lor că făceau lucru ăsta, însă lucrurile astea se întâmpla de ani de zile şi nici până acum organizatorii nu au găsit soluţia de a face altfel decât vacarmul acela infernal în care nu mai înţelegi nimic. Poate de asta îmi place mai mult la Bookfest, spaţiul din cladirile C îţi oferă mai multă libertate de mişcare şi evident de desfăşurare a evenimentelor editurilor. 

Un alt mare minus –iarăşi nu fac eu nici o descoperire, e o plângere veche a celor obişnuiţi cu Gaudeamus – nu există o garderobă. Evenimentul se defăşoară la finalul lunii noiembrie prin urmare afară e rece, prin urmare toţi suntem nevoiţi să ne cărăm hainele cu noi prin târg. Unde să îţi mai ţii şi cărţile proaspăt cumpărate dacă eşti nevoit să duci şi greutatea hainei pe care nu ai unde să o laşi. Norocul meu este ca nu sunt friguroasă şi prin urmare nu am avut o haine prea groasă pe mine şi pe care am putut în cea mai mare parte a timpului să o ţin pe mine (sâmbătă, că miercuri am venit direct de la muncă cu multe după mine pe care le-am lăsat în maşină). 

Dincolo de probleme eterne care ţin de organizare efectiv evenimentul în sine a fost exact ce mă aşteptam şi am reuşit să mă bucur de el din plin. 

Gaudeamus 2017 - Sambata

Din punctul meu de vedere cel mai frumos stand a fost a celor de la Corint care au venit cu ceva nou faţă de târgurile anterioare. Cei de la Humanitas, Nemira, Curtea Veche şi Polirom au mers pe acelaşi format de stand pe care l-au avut şi anul trecut la Gaudeamus şi anul acesta la Bookfest. Pe undeva asta a fost liniştitor pentru că am ştiut din start unde găsesc ce doresc. 

Şi ce mai mare întrebare : Ce am cumpărat? Într-o ordine aleatorie :

1. Stăpânul umbrelor de Cassandra Clare, volumul 2 din seria Uneltiri întunecate – pentru că am în bibliotecă volumul 1 şi am zis să nu stea singur, nu ştiu când mă voi apuca de ele

2. Harry Potter şi Ordinul Pheonix de J.K. Rowling – pentru că Harry Potter şi pentru că traducerea iniţială de la Egmont a fost o catastrofă

3. Masca de argint de Holly Black şi Cassandra Clare, volumul 4 din seria Magisterium – dacă aţi fost la târg nu aveaţi cum să rataţi poarta de promovare din exterior de lângă scările de acces

4. Un şir infint de ţestoase de John Green – recunosc că sunt mândra posesoare a unui exemplar cu autograful lui John Green, însă trebuia să am şi ediţia în română, chiar dacă am fost dezamăgită, nu atât de formatul cărţii (am înţeles că trebuia să fie în acelaşi format ca şi celelalte cărţi ale lui John Green) însă mai mult de calitatea hărtiei comparativ cu ediţia originală

5. Cartea verii de Tove Jansson – cartea asta am vrut să o iau de la Bookfest din iunie, am reuşit acum

6. Fauritorul de albastru de Lois Lowry – îmi place cum scrie

7. Istoria naturala a dargonilor de Marie Brennan – recunosc că asta am luat-o dintr-un impuls, soţul meu mi-a zis „uite aici” şi a ajuns instant în braţele mele  

8. Ready player one de Ernest Cline – mi-a fost recomandată de o prietenă, iar când am ajuns la casă să o plătesc doamna de la Nemira mi-a recomandat si Armada, însă pe aceea nu am mai cumpărat-o

9. Partea întunecată a magiei de V.E. Schwab – am tot auzit de ea de vreo câteva luni

10. Muza de Jessie Burton – trebuia să am şi o carte de la Raftul Denisei

11. Păzitoarea tainei de Kate Morton – poate chiar două cărţi

12. Cronica unui negustor de sânge de Yu Hua- de ce nu trei

13. Rămăşiţele zilei de Kazuo Ishiguro – pentru că Goodreads România s-a descis să citească cartea asta în decembrie

14. Toate cele trei cărţi din seria Magicienii de Lev Grossman – pentru că erau legate cu fundinţă şi pentru că am avut o discuţie super interesantă cu domnul de la Nemira despre Sven Hassel (jur că are logică)

16. Căutând-o pe Alaska de John Green – pentru că după prima zi de Gaudeamus am realizat că eu nu o am

17. Gramatica lui Dumnezeu de Stefano Benni – recomandarea aceluiaşi domn super draguţ de la Nemira, carte care s-a dovedit a fi extrem de interesantă (am început să o citesc de la Gaudeamus de pe scări într-unul din momentele când am fost nevoită să mă odihnesc

Acestea au fost cărţile pe care le-am luat pentru mine. Suplimentar am mai luat şi o listă destul de lungă care va ajunge sub bradul de Craciun a celor dragi mie.

Cu toate ale sale nu pot să spun decât că abia aştept Gaudeamus 2018 şi între timp voi mai face un tur si pe la Bookfest 2018 .