Friday, 5 January 2018

Razboiul stelelor - Ultimul Jedi



Am intrat în sala de cinematograf la “Războiul stelelor” cu mari speranţe, dar şi cu o mare teamă.  Cumva după “Trezirea forţei” şi “Rogue One” sentimentele mele erau amestecate. Iar moartea de anul trecut a lui Carrie Fisher îmi dadea impresia că ştiu ce se va întâmpla, cred că de prin octombrie tot îi repetam soţului meu : “măcar ceva ştim sigur – moare prinţesa Leia”. Aşa că pot spune sigur că habar nu aveam la ce să ma aştept.

Povestea continuă destul de frumos linia rămasă din “Trezirea forţei” cu Rey care l-a găsit pe Luke şi Finn recuperându-se după înfruntarea cu Kylo Ren. În mare parte evoluţia personajelor fie a fost naturală (cazul lui Rey), fie surprinzătoare (cazul lui Kylo Ren), fie pur şi simplu plicticoasă si anostă (cazul lui Finn).


Evident că cel mai important lucru este faptul că sub nici o formă nu m-am aşteptat la ce am găsit în sala de cinema. Acţiunea a fost surprinzătoare, în sensul bun al cuvântului, iar povestea la final m-a lasat cu sentimentul acela plăcut de “vreau mai mult”.

Ştiu că am mai avut discuţia asta – indiferent cum e filmul nota lui începe de la 8 doar pentru că e Star Wars, însă filmul chiar îşi merită acel 9,5 pe care l-am dat în seara când am ieşit de la film. Chiar şi după atatea zile sentimentul a rămas acelaşi – un film bun, chiar dacă nu eşti fan Star Wars.
Evident că am citit si eu recenziile din ultima perioadă – inclusiv cele negative (foarte multe), însă aceasta este opinia mea personală.

Cu mica excepţie a episodului cu Finn cautând, în lipsă de altă expresie, „cai morţi să le ia potcoavele” fimul are o progresie naturală şi normală. Probabil cel mai mare plus al filmului este un personaj negativ complex şi cu o poveste mai mult decât umană în spate. Cumva ajungi să spui – „păi normal că reacţionează aşa”. Mă refer desigur la Kylo Ren, pentru că Liderul Suprem Snooke a avut un impact minim în desfăşurarea acţiunii.

Sunt multe lucruri pe care le-am aşteptat de mult timp, nu de la filmul acesta în mod special ci de la Star Wars în general şi de care am avut parte într-un mod cu totul neaşteptat: Leia folosind Forţa, liniştea profundă a spaţiului cosmic, dar şi povestea umana a familiei Skywalker (aici îl includ şi pe Ben Solo).

Singura întrebare la care nu mi-am găsit răspunsul a fost : „cine a fost Snooke?”. Dar aparent personajul în sine nu a fost semnificativ pentru poveste şi deşi atunci când am văzut „Trezirea Forţei” am încercat să îi dau rolul pe care l-a avut Palpatine pentru Anakin. Este clar însă că nu este aşa şi atunci când Kylo Ren nu a mai avut nevoie de el prezenţa lui în film nu s-a mai impus, iar drumul lui Kylo Ren trebuia să îşi urmeze cursul.

De departe cel mai intens moment din film a fost moartea Vice Amiralului Holdo uimitor punctată de o linişte profundă în spaţiul cosmic. Nu doar sacrificiul ei este uimitor ci şi reacţia soldaţilor de pe Distrugătorul Primului Ordin atunci când realizează ce urmează să se întâmple.

Cât despre cel mai controversat moment din film, respectiv Rey mutând bolovani, înainte să mai aud un comentariu pe subiectul acesta să va aduc aminte cum a distrus Luke Steaua Morţii?
Share:

0 comments:

Post a Comment