Este a doua săptămână consecutivă în care scriu despre un film. Asta pentru că încă îmi fac curaj să scriu recenzia pentru „Ready Player One” alui Enerst Cline – carte care m-a impresionat enorm. Faptul că în prezent citesc 1984 a lui George Orwell nu ajută absolut deloc.
La filmul „The Shape of the Water” m-am dus ştiind un singur lucru : este regizat de Guillermo del Toro. Cu toate acestea aşteptările mele au fost foarte mari tocmai pentru că vorbim de Guillermo del Toro.
Filmul a primit din partea mea la ieşirea din sală nota 8 din 10 (sistemul de notare de pe imdb), iar astăzi la o zi după îi dau nota 9.
„The Shape of the Water” mi-a adus aminte, într-un mod frumos, de „El laberinto del fauno”. Ca şi acolo povestea nu se construieşte în jurul elementului fantastic ci pe trăirile personajelor.
Este impresionant cum personajul principal, Elisa Esposito, reuşeşte să transmită enorm de multe emoţii doar prin gesturi. Nu aflăm prea multe despre trecutul său ci doar nişte presupuneri ale unui personaj cu privire la trecutul său.
Acesta este un alt aspect impresionant, faptul că nu se afirmă nimic despre nici unul din personajele din film. Totul decurge natural fără prea multe detalii, fără declaraţii şocante, puternice etc.
Poate acesta este lucru care mi-a placut cel mai mult, faptul că nimic nu pare forţat, chiar dacă acţiunea are loc în anii 1960 în plin Război Rece cu tot ce însemană asta. În final naturaleţea cu care tratează fiecare aspect este ceea ce atrage cel mai mult la filmul. În acest fel până şi fantasticul pare natural, este parte din viaţa de zi cu zi.
Discutam astăzi cu Claudiu de la Crema Societăţii că el încă nu l-a văzut, dar îşi doreşte să ajungă, prin urmare deşi speram o recenzie din partea lor la filmul acesta în podcast-ul de mâine, se pare că nu voi avea parte. Îmi plac recenziile lor şi îmi place şi faptul că le leagă frumos de celelate discuţii pe care le au în podcast (săptămâna trecut au avut un invitat şi au discutat de maşini, cu toate acestea au legat frumos câteva cuvinte şi despre „Pantera Neagra”). Dacă sunteţi curioşi cu privire la podcast-ul lor îi găsiţi în link-ul din sidebar – îi recomand cu căldură.
Tot în sidebar veţi găsi în perioada următoare şi link-ul către campania #corectromâneşte, campanie despre care voi mai vorbi în săptămânile următoare mai pe larg.
0 comentarii:
Post a Comment