Sunday, 18 February 2018

Black Panther

După săptămâna incredibil de aglomerată de la birou ca să fiu sinceră nici nu am mai sperat că săptămâna asta voi ajunge la „Pantera Neagră”, iar ieri dimineata când ne pregăteam să plecăm la piaţă soţul meu mă întreabă: „rândul 10 este ok?”. Cred că am stat câteva secunde să realizez ceea ce vrea să spună, iar apoi vine întrebarea următoare : „la ora 19 sau la 20?”. Abia atunci am conştientizat că vorbeşte de bilete pentru „Black Panther”.

Eu sunt fan Marvel de mult timp. Îmi place şi universul DC – sau mai bine zis au câteva personaje care ies în evidenţă. Însă dacă ar fi să aleg, Marvel câştigă detaşat şi nu are legătură neaparat cu filmele din ultima perioadă, aşa am fost tot timpul – Spiderman va câştiga întotdeauna.

La ieşirea din sala de cinema i-am dat nota 9 din 10 (sistemul de notare de pe imdb). Glumeam atunci şi spuneam că oricum are nota 8 din oficiu pentru că este Marvel. După ce am lăsat să treacă o zi de atunci şi până acum îmi menţin nota. Dincolo de supereroi şi de Marvel „Black Panther” este un film bine făcut şi bine jucat.

Nu voi începe polemica pe care am citit-o în ultimele săptămâni cam peste tot pe net – primul filmul cu un erou de culoare – în primul rând pentru că nu e aşa (Blade e tot Marvel) şi în al doilea rând pentru că e o discuţie pe care eu personal nu o înţeleg. Însă toata discuţia asta mi-a atras atenţia asupra unui lucru pe undeva amuzant : singurii albi din filmul ăsta sunt Bilbo şi Smeagol!

Acţiunea filmului începe aproape imediat după moartea regelui T'Chaka din „Civil War” când fiul său T'Challa urmează a fi încoronat rege în mica naţiune Wakanda din Africa.

Îmi place cum se leagă frumos toate poveştile din întreg universul, însă ieri în sală la finalul filmului am avut o revelaţie. Pe rândul din faţă noastră statea un cuplu, iar la finalul filmului ea îl întreabă : „şi ăsta cine mai este?”. Atunci am înţeles că deşi filmele foarte bine realizate independent unul de altul, au anumite momente când dacă nu eşti pus în temă cu întreg universul nu înţelegi ce se întâmplă.

Evident că nu pot vorbi de „Black Panther” fără să amintesc de Dora Milaje – nişte femei extraordinare care pe lângă faptul că sunt umitoare prezintă o lume nouă faţă de ce eram noi obişnuiţi din filme. Din fericire viaţa şi cultura umană este atât de complexă şi de uimitoare că era cazul să vedem şi o altă faţă a umanităţii, chiar dacă asta se întâmplă într-un film cu supereroi.

Am reuşi parţial să mă desprind de acţiunea filmului – te ţine ţintuit în scaun – cât să realizez cât de uimitor de bine a fost aleasă muzica filmului.

Recunosc că văzusem sâmbătă dimineaţă cu coada ochiului că sunt două scene post-credit (mă feresc destul de bine de spoiler), aşa că am stat în sală până când au început băieţii de la cinema să facă curăţenie. Este o scenă mid-credit şi una chiar după ce se termină absolut toate creditele.

Aşa cum spuneam şi la început, având în vedere săptămâna pe care am avut-o mă bucur mult că am putut ajunge la „Black Panther”, mi-a dat un pic de energie pentru săptămâna care urmează.


Share:

0 comments:

Post a Comment