Sunday 11 February 2018

Istoria naturala a dragonilor - Marie Brennan

“Istoria naturală a dragonilor” de Marie Brennan a fost cartea luată din impuls la Gaudeamus 2017 pentru simplu motiv ca soţul meu mi-a zis : „uite aici”. Tot soţul meu a fost cel care mi-a pus cartea în braţe imediat după ce am terminat de citit „Rămăşiţele zilei” când eram în pană de idei ce aş mai putea citi.


Cartea face parte din seria „Memoirs of Lady Trent”, serie care are 5 cărţi. „Istoria naturală a dragonilor” este prima carte din serie, şi este singura tradusă până în prezent. Celelalte cărţi sunt :
-    The Tropic of Serpents (The Memoirs of Lady Trent #2)
-    The Voyage of the Basilisk (The Memoirs of Lady Trent, #3)
-    In the Labyrinth of Drakes (The Memoirs of Lady Trent #4)
-    Within the Sanctuary of Wings (The Memoirs of Lady Trent #5)


Eu pe Goodreads i-am dat nota 3 din 5. Cartea este o lectură extrem de uşoară, poate şi de aceea am reuşit să o termin în mai puţin de o săptămână, în condiţiile în care nu m-am dedicat în totalitate ei (mai citeam între timp şi „Între cer si pământ” de Liviu Radu).

Mi-a plăcut introducerea uşoară în lumea dragonilor, mi-a plăcut faptul că la prima vedere dragonii nu sunt magici, ci doar nişte bestii care fac parte natural dintr-un peisaj. Dragonii descrişi de Marie Brennan – extrem de puţin din păcate – par a fi doar nişte animale foarte mari, un fel de dinozauri zburători care influenţează viaţa oamenilor doar prin distrugerile pe care le fac din când în când. Deşi şi partea asta cu distrugerile este un pic cam vagă, că nu pot să îmi dau seama dacă distrug pentru că aşa sunt ei, pentru că sunt forţaţi de o putere exterioară sau pentru că au un motiv mai profund.

De fapt asta este marea problema a cărţii în încercarea de a lăsa detalii şi pentru celelalte cărţi introduce prea puţin din lumea dragonilor, iar ceea ce spune mai mult crează confunzie decât curiozitate. Nu ştiu dacă bazat doar pe primul volum aş mai continua să citesc toată seria

A doua problemă a cărţii este personajul principal, care teoretic ar trebui să fie o femeie cu o personalitate puternică care vrea să iasă din limitările sociale impuse de faptul că este femeie (povestea îmi dă senzaţia că se desfăşoară în perioada victoriană). Singurul lucur pe care il reuşeşte pe deplin este să enerveze cumplit şi să pună pe toată lumea, inclusiv pe ea, în pericol. În final Isabella Trent îmi dă senzaţia de copil răzgâiat.

Spuneam la un moment dat că orice e mai bine cu un dragon, însă această afirmaţie este adevărată atât timp cât dragonul acela este un punct central al poveştii sau punctul central al poveştii se învârte în jurul dragonului. De data asta simt că singurul loc unde au fost cu adevărat prezenţi dragonii a fost în titlu.

Rămâne să mă decid dacă voi continua seria sau dacă va fi încă unul din eşecurile mele (aici includ şi seria Tara Duncan la care am rămas la volumul 2, cred).

0 comentarii:

Post a Comment