Dintotdeauna am avut ceva cu cei care mi-au demonstrat de-a lungul timpul cum ca ce fac eu nu fac bine. In absolut toate domeniile se gaseste cate un "expert" gata sa te invete calea "corecta". Evident ca si in materie de carti se gasesc sute de astfel de "experti".
Nu este nici un secret faptul ca sunt indragostita de literatura fantastica. Si poate nu ar trebui sa fie nici o problema, insa genul asta de literatura are ca si public principal copii si adolescenti, odata trecut de 14 ani, daca mai citesti literatura fantastica deja devine o problema.
Nu e prima data cand ma lovesc de ignoranta celor mai "intelepti" ca mine, care au senzatia ca daca nu e o chestie profunda (care intre noi fie vorba te adoarme in 2 minute) atunci nu merita sa fie numita literatura. Insa in ultima perioada am fost martora unor discutii pe cateva grupuri de discutii, grupuri dedicate cititului, cartilor si literaturii. Sau mai bine as zice am fost martora unor monologuri pe astfel de grupuri. Monologuri despre "uite cat sunt de profund", "uite cat sunt de intelep", "uite ce interesant sunt". Peste 90% dintre titlurile fluturate ca o medalie dintr-un razboi greu sunt filosofie, religie sau psihanaliza.
Sa imi spuna cineva ca dupa 8,10,12 ore la munca ajungi acasa cu dor sa citesti "Cerul vazut prin lentila". Realitatea e ca de multe ori ajungi cu capul tandari de la birou si singurul lucru pe care il vrei este sa te relaxezi. Cum matura lui Harry Potter sa te odihnesti si sa te relaxezi daca ai pe noptiera o carte care iti mai adauga 3 ore de munca.
Si pe urma vine si intrebarea cea mai evidenta : cum vreti sa aveti un grup de discutii cu ... evident discutii, daca tot ce ai parte sunt astfel de monologuri - "uite ce destept sunt eu"?
Intr-o discutie recenta despre arta moderna spuneam ca arta ar trebui sa te inspire sa te faca sa vezi frumusetea si minunile lumii. Continui sa spun acelasi lucru. Nu neg valoarea artistica a lucrarilor filosofice sau religioase, insa spun ca este un loc si un timp pentru toate. Nu voi crede niciodata ca cineva citeste constant doar astfel de literatura. E doar snobism modern, in incercarea disperata de a evita superficialitatea si non-arta tot mai prezenta ajung in extrema cealalta.
Am auzit recent pe cineva care mi-a spus ca nu a citit Hobbitul lui Tolkien, insa a vazut filmul, si la intrebarea daca are de gand sa citeasca cartea raspunsul a fost : "aia e literatura pentru copii nu citesc eu asa ceva". Ramai cumva fara cuvinte cand cineva iti spune ca nu vrea sa citeasca Tolkien.
Si da, eu am pe noptiera Eragon si "Eu si Kaminski". Doua chestii total diferite, insa care ma odihnesc si ma relaxeaza dupa munca, exact ce am nevoie.
Literatura ca si forma de arta ar trebui sa te faca fericit, sa te inspire,sa te poarte in lumi noi si miraculoase.
Nu este nici un secret faptul ca sunt indragostita de literatura fantastica. Si poate nu ar trebui sa fie nici o problema, insa genul asta de literatura are ca si public principal copii si adolescenti, odata trecut de 14 ani, daca mai citesti literatura fantastica deja devine o problema.
Nu e prima data cand ma lovesc de ignoranta celor mai "intelepti" ca mine, care au senzatia ca daca nu e o chestie profunda (care intre noi fie vorba te adoarme in 2 minute) atunci nu merita sa fie numita literatura. Insa in ultima perioada am fost martora unor discutii pe cateva grupuri de discutii, grupuri dedicate cititului, cartilor si literaturii. Sau mai bine as zice am fost martora unor monologuri pe astfel de grupuri. Monologuri despre "uite cat sunt de profund", "uite cat sunt de intelep", "uite ce interesant sunt". Peste 90% dintre titlurile fluturate ca o medalie dintr-un razboi greu sunt filosofie, religie sau psihanaliza.
Sa imi spuna cineva ca dupa 8,10,12 ore la munca ajungi acasa cu dor sa citesti "Cerul vazut prin lentila". Realitatea e ca de multe ori ajungi cu capul tandari de la birou si singurul lucru pe care il vrei este sa te relaxezi. Cum matura lui Harry Potter sa te odihnesti si sa te relaxezi daca ai pe noptiera o carte care iti mai adauga 3 ore de munca.
Si pe urma vine si intrebarea cea mai evidenta : cum vreti sa aveti un grup de discutii cu ... evident discutii, daca tot ce ai parte sunt astfel de monologuri - "uite ce destept sunt eu"?
Intr-o discutie recenta despre arta moderna spuneam ca arta ar trebui sa te inspire sa te faca sa vezi frumusetea si minunile lumii. Continui sa spun acelasi lucru. Nu neg valoarea artistica a lucrarilor filosofice sau religioase, insa spun ca este un loc si un timp pentru toate. Nu voi crede niciodata ca cineva citeste constant doar astfel de literatura. E doar snobism modern, in incercarea disperata de a evita superficialitatea si non-arta tot mai prezenta ajung in extrema cealalta.
Am auzit recent pe cineva care mi-a spus ca nu a citit Hobbitul lui Tolkien, insa a vazut filmul, si la intrebarea daca are de gand sa citeasca cartea raspunsul a fost : "aia e literatura pentru copii nu citesc eu asa ceva". Ramai cumva fara cuvinte cand cineva iti spune ca nu vrea sa citeasca Tolkien.
Si da, eu am pe noptiera Eragon si "Eu si Kaminski". Doua chestii total diferite, insa care ma odihnesc si ma relaxeaza dupa munca, exact ce am nevoie.
Literatura ca si forma de arta ar trebui sa te faca fericit, sa te inspire,sa te poarte in lumi noi si miraculoase.
0 comentarii:
Post a Comment