Sunday, 12 September 2010

Invitatie la vals

"Invitatie la vals" a fost cartea mea de drumetie. Am luat-o in concediu cu mine ca sa nu ma plictisesc. In acelasi timp aveam nevoie de ceva usor ca sa nu ma pun la mult efort. Sau cel putin asa am crezut eu la o prima impresie ... exterioara a copertii.

Pentru cei care nu au citit cartea, nu va asteptati sa o povestesc eu pentru ca merita citita, pentru cei care au citit-o ... aaa ... foarte bine ati facut. Primul lucru care il spun despre carea asta e ca a fost unul din momentele cand m-am inselat. Adica, daca initial am avut impresia ca va fi o lectura nu numai usora cat si facila, pe undeva nu a fost asa.E adevarat ca povestea te prinde (pe mine m-a prins asa de tare ca am terminat-o in 2 zile si nu in 7 cat planuisem) si ca din punctul asta de vedere e o lectura usoara.

E incredibil de real razboiul acela surd al orgoliilor, cati dintre noi nu au trecut prin asa ceva? Eu una recunosc, stiu ce inseamna, am facut asta candva. Si la fel ca eroul cartii am realizat ca de fapt totul a fost o banalitate abia in momentul cand era prea tarziu.

De ce mi-a placut? Pentru ca are o poveste frumoasa, pentru ca m-a prins, pentru ca e bine scrisa si nu in ultimul rand ca a fost mai mul de cat ma asteptam.

Voi incerca pe viitor sa comentezi cartile imediat cele termin si nu la o luna dupa.

Ps: cartea pe care o am eu e cea din poza
Share:

2 comments:

  1. acum ... daca iti zic ca inca nu am terminat "Dragonul renegat" :)) si are un an pe noptiera mea *blush*

    ReplyDelete