Lasand la o parte Doctor Who, si aici cu o mica si marunta mentiune, Moffat nu a facut de cat 2 episoade bune - "Let's kill Hitler" si " Asylium of the Daleks" , nu cred ca in ultimele 6 luni am mai vazut un serial decent. Si ma refer strict la seriale cu o data recenta de apartiei. Pentru ca atat Doctor Who, cat si Bewitched - un serial clasic genial din toate punctele de vedere, pe care le-am revazut in ultimele luni cu mare drag, au ca si data initiala de aparitie 1964.
Si in incercarea de a gasi totusi ceva cat de cat decent pentru o seara de ... miercuri sau luni, oricum nu mai mult de o ora, am dat peste Grimm. Un serial cam pe aceeasi tema ca si Supernatural, nu de alta dar de vampiri cred ca ne-am saturat cu totii.
Prin urmare episodul pilot incepe superb cu Sweet Dreams de la Eurythmics, si sublimul sau se opreste brusc intrucat suntem practic aruncati intr-un amalgam fara cap si fara coada de clisee. Aflam in mai putin de 10 minute ca personajul principal este ultimul din familia celebrilor Grimm - si da ne referim aici la acei frati care au scris povesti pentru copii.
Nu trebuie sa mai spun ca atunci cand incepi sa te uiti la un serial fantastic cu numele Grimm si prima imagine din episod e o fata imbracata intr-o bluza rosie realizezi ca ai de a face cu o reinterpretare mai idioata de cat Red Riding Hood - versiunea din 2011 - a povestii clasice "Scufita Rosie".
In ansamblu personajele sunt nerealiste, jucate prost si exagerat, povestea desi are la baza unul dintre cele mai cunoscute basme este atat de plictisitoare incat te uiti la ceas sa vezi cand se termina. Iar efectele speciale - totusi vorbim despre niste monstri din cartile copilariei noastre cam lasa de dorit.
Nu stiu daca voi mai continua sa il mai vad, as face mai bine sa astep un pic pana la noul sezon din Supernatural.
0 comentarii:
Post a Comment