Monday 16 April 2018

Ready Player One - The Movie

Dacă săptămâna trecută scriam despre o carte, săptămâna asta ar trebui să scriu despre un film. Asta și pentru că în realitate citesc cam o carte la două săptămâni, dar și pentru că în primul și în primul rând am amânat destul de mult momentul recenziei pentru filmul ”Ready Player One”.

Așa cum spuneam atunci când am făcut recenzia cărții, recenzie pe care o puteți citi aici, ”Ready Player One” este de departe una dintre cele mai bune cărți citite în ultima perioadă, prin urmare sentimentele mele față de carte au fost extrem de protective. Tot atunci spuneam că nu sunt sigură ca vreau să merg la film având în vedere legătura emoțională cu cartea. În final am decis că voi merge și sincer nu mi-a părut rău.

Filmul l-am văzut acum două săptămâni însă mi-am lăsat un pic de timp să mă hotărăsc să scriu recenzia în speranța că voi putea să mă detașez de carte.

La ieșirea din sala de cinema i-am dat nota 9 din 10, sistemul de notare IMDB, notă pe care o mențin. Filmul a fost cu mult peste așteptările mele, de fapt dacă este să fiu sinceră așteptările mele au fost destul de scăzute după ce văzusem trailer-ul. Mă așteptam să măcelărească bine de tot cartea și să iasă un mare ghiveci fără sens pentru cei care nu au citit cartea, dar și pentru cei care au citit.

La noi în familie rolurile au fost împărțite, eu citisem deja cartea când am ajuns la cinema însă soțul meu nu a apucat încă să o citească, așa că am avut parte și de reacția cuiva care nu a citit cartea înainte de a merge la film.

De departe cel mai mare nume din film este al regizorului Steven Spielberg, distribuția,așa cum era de așteptat având în vedere personajele, pentru mine a fost cvasi-necunoscută (mai puțin Simon Pegg în rolul lui Ogden Morrow). Nu pot să spun că faptul că Steven Spielberg a regizat filmul mi-a dat încredere, pentru că nu toate filmele regizate de el pot să spun că m-au impresionat (începem cu ”Indiana Jones and the Kingdom of the Crystal Skull”? sau terminăm cu el?)

Revenind la ”Ready Player One”ce trebuie înțeles despre filmul ăsta este că a fost făcut în spiritul cărții și nu urmând narațiunea din carte. La final am ajuns la concluzia că eu și Steven Spielberg nu am citit aceeași carte însă asta nu este un lucru rău.

Pentru că evident nu mă pot detașa 100% de carte nu am putut să nu remarc diferențele majore dintre carte și film, unele datorate copyright-ului și unele cel mai probabil realizate pentru a da cursivitate acțiunii. În carte există destul de mult timp între descoperirea cheilor, timp care aici a trebuit acoperit de acțiune în timp ce în carte s-a pus accent pe dezvoltarea personajelor.

Cea mai evidentă diferență a fost modificarea probelor prin care trebuie să treacă pentru a ajunge la chei. Nu neaparat m-a deranjat, poate în film în primul rând ar fi fost plictisitor, iar apoi cred că iarăși s-a pus problema copyright-ul (mă refer la a doua probă). Este clar că enorm de multele trimiteri la cultura pop din anii 1980 a însemnat ca în cazul filmului să fie extrem de creativi.

Apropo de această creativitate remarcam în recenzia cărții faptul că numele personajului principal Wade Wats a fost creat având la baza numele supereroilor, au păstrat acest amănunt în film însă au înlocuit numele lui Clark Kent (Superman) cu cel a lui Bruce Banner (Hulk). Mă îndoiesc că tatăl lui Wade s-a gândit la Hulk, însă mi-a plăcut această subtilitate.

Mi-a plăcut enorm modul în care Wade își câștigă moneda de argint, sunt convinsă că pus în film momentul din carte în care Wade reușește un scor perfect de Pac-Man ar fi fost extrem de plictisitor, iar faptul că în felul acesta i-a dat un rol mai mare lui Ogden Morrow a fost extrem de important, având în vedere contribuția lui din carte, contribuție care aici a fost modificată.

Tot în contextul modificării firului narativ mi s-a părut natural faptul că au decis păstrarea lui Daito, întrucât cel mai probabil moartea lui nu ar fi avut nici un sens în firul narativ al filmului, ba mai mult a avut logică păstrarea lui.

Cu atât mai mult mi-a plăcut scena de final, testul din cadrul testului final, pentru că dacă în cartea personalitatea lui James Halliday este construită gradual pe parcursul probelor aici, tocmai pentru că a fost necesară modificarea probelor, personalitatea lui Halliday a fost văzută în întregime prin copilul acela care se juca jocuri video.

Probabil cel mai important aspect păstrat din carte este personalitatea tuturor personajelor. Este adevărat că construcţia lor s-a făcut altfel însă sentimentul este acelaşi. Mă bucur că s-a văzut un pic mai mult din personalitatea incredibilă a lui Aech, poate chiar mai mult decât în carte şi o merită pe deplin.

După cum se vede nu am reuşit să mă detaşez de carte, iar în final nu e un lucru rău. Cartea este uimitoare şi construieşte o lume cum rar am putut să îmi imaginez. Lumea construită în film este diferită, însă tocmai asta o face uimitoare.

Este a doua oară după Hobbitul când, deşi firul narativ al filmului se îndepărtează de la carte rezultatul final este mai mult decât impresionant

0 comentarii:

Post a Comment