Sunday, 5 November 2017

Destin si Furie - Lauren Groff


Mi-am petrecut ultimele două luni încercând cu disperare să termin cartea asta şi sunt mândră de mine, am terminat-o.


Am vrut aşa de mult să o termin din două motive : în primul rând pentru că a fost un cadou, şi avea o mare încărcătură setimentală (a fost un cadou ales fără nici o indicaţie din partea mea) şi apoi pentru că ar fi fost a doua oară anul acesta când aş fi lăsat o carte neterminată dupa ce in iunie am eşuat lamentabil cu John Fowles, lucru care pentru mine ar fi reprezentat un eşec mult prea mare acum pe final de an



 Aş vrea să zic că mi-au trebuit două luni pentru că a fost o lectură grea, însă nu acesta este motivul. Mi-au trebuit două luni pentru că nici dupa 100 de pagini cartea nu a reuşit să mă “prindă”, şi nici după 200 sau 300, iar când am ajuns la 400 am fost încântată – am terminat.

Ideea de bază a cărţii este foarte interesantă : povestea unui mariaj spusă din perspectiva a două personaje, prima parte povesteşte perspectiva soţului, iar a doua parte spusă din perspectiva soţiei. Cu toate acestea cartea nu poate fi mai plicticoasă. Pe lângă faptul că personajele în sine nu sunt foarte credibile, partea cea mai importantă este că nu prea livrează ce promite.

 Personajul principal este Lotto (precurtarea de la Lancelot), chiar dacă Mathilde are si ea momentul ei de glorie (în partea a doua) nu mă convinge că are menirea de personaj principal. Primele 40 de pagini sunt un amalgan de întâmplâri de la momentul concepţiei lui Lotto până la momentul căsătoriei lui cu Mathilde, după care următoarele 250 are momente când simţi să fie stagnează pe un moment până te plictiseşti de el, fie ajungi să te întorci la pagina anterioară ca să înţelegi cum ai ajuns acolo şi tot nu reuşeşti să îi dai de cap, aşa că treci mai departe.

 Deşi descrierea de pe carte spune că ar trebui să ne aşteptăm la aceeaşi poveste spusă din perspectiva a două personaje departe de aşa ceva. Prima parte se concentrează pe Lotto şi evoluţia lui atât personală cât şi profesională, iar a două mai curând justifică acţiunile Mathildei pe parcursul vieţii sale atât în perioada cât a fost căsătorită cu Lotto cât şi în afara căsătoriei.

 Cartea în sine are un scris greoi şi neorganizat, personajele principale nu au o construcţie pauzibilă, iar personajele secundare par să nu aibă nici o logică. Chollie, care trebuia să fie un personaj episodic in viaţa lui Lotto apare în tot felul de momente care nu au nici un sens. Pe undeva partea a doua pare mai buna decât prima, însă e posibil să fie doar o impresie după ce ai îndurat 300 de pagini şi ştii că mai e puţin şi se termină.

 De mult nu am mai citit o carte la care să am o astfel de reacţie, în general aplic regula 1/3, dacă nu m-a prins în prima 1/3 din ea, renunţ şi nu o mai citesc (de aici menţiunea cu John Fowles de la început). Pentru mine cartea va purta valoarea sentimentală a cadoului fizic, atât timp cât nu mai trebuie să o citesc odată.
Share:

0 comments:

Post a Comment